Stau in birou si ma uit la un firicel de soare care se insinueaza pe fereastra. Sunt constienta ca ploaia si frigul pandesc dupa colt, iar maine-poimaine o sa trebuiasca sa schimb pantofii cu toc din piele intoarsa cu ghete impermeabile. Ma gandesc cu groaza la momentul in care trebuie sa fac iar ordine prin dulapuri si sa scot de la naftalina puloverele groase si trench-urile care se ascund prin cutii demult uitate. Dar cum comportamentul de tip "drobul de sare" nu mi-a adus niciun beneficiu pana acum, cred ca cel mai bine e sa ma bucur de timpul frumos, atat cat a ramas el, si sa continui cu iesirile la terasa si plimbarile prin parc.
Asta am facut si weekend-ul trecut, cand am avut doua zile destul de pline. Sambata am iesit la cina cu o prietena extrem de draga, pe care nu o mai vazusem de mult. Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand reusesc sa ma scutur de lenea ingrozitoare care ma caracterizeaza si sa merg in oras, ma bucur enorm, ma distrez de minune si imi promit ca data viitoare sa ma las mai usor convinsa sa fac asta. Si pentru ca am vrut sa ma tin de cuvant, duminica am acceptat invitatia doamnei Katynel de a o insoti la restaurantul LaRambla, aflat in zona Victoriei. Vremea a tinut cu noi, asa ca ne-am petrecut dupa-amiaza pe terasa, incalzite de un soare tarziu si povestind despre machiaje, produse si viata in general.
Despre loc, numai cuvinte de lauda. Nu era prima data cand merg la acest restaurant, asa ca stiam la ce sa ma astept. Este vorba de o casa veche, cu un decor pe masura: sobe si ceasuri vechi si telefoane vintage in baie (am tinut sa mentionez asta, pentru ca mi s-a parut un detaliu foarte dragut si am vrut neaparat sa il pozez). Terasa este foarte frumoasa, decorata in stil Gaudian, cu cateva accente French chic.
Ambianta per total a fost deosebita. Si spun asta pentru ca in aer plutea o atmosfera de familie, in care romana se impletea natural cu spaniola. Se pare ca restaurantul este la mare cautare pentru locuitorii din peninsula Iberica, rataciti prin Bucuresti. Banuiesc ca asta inseamna ca mancarea este cat se poate de autentica. Iar faptul ca este vorba de un bufet (desi aperitivele si bautura ne-au fost servite la masa), creaza o dinamica in care oamenii se amesteca natural in jurul mesei, unde impartasesc pareri despre diferitele feluri de paella.
De asemenea, "bucataria" este la vedere, iar personalul este mai mult decat deschis la discutii despre preparatele spaniole si faptul ca inca nu sunt suficient de apreciate in Romania. Bucatarul a avut si un asistent, o domnisoara aleasa dintre clienti (mi-a scapat insa mecanismul prin care s-a facut selectia), care a participat la pregatirea uneia dintre paella.
Una peste alta, am petrecut o dupa-amiza tare placuta si relaxanta si am plecat acasa cu gandul sa mai repet experienta.
Va pup!
Asta am facut si weekend-ul trecut, cand am avut doua zile destul de pline. Sambata am iesit la cina cu o prietena extrem de draga, pe care nu o mai vazusem de mult. Nu stiu cum se face, dar de fiecare data cand reusesc sa ma scutur de lenea ingrozitoare care ma caracterizeaza si sa merg in oras, ma bucur enorm, ma distrez de minune si imi promit ca data viitoare sa ma las mai usor convinsa sa fac asta. Si pentru ca am vrut sa ma tin de cuvant, duminica am acceptat invitatia doamnei Katynel de a o insoti la restaurantul LaRambla, aflat in zona Victoriei. Vremea a tinut cu noi, asa ca ne-am petrecut dupa-amiaza pe terasa, incalzite de un soare tarziu si povestind despre machiaje, produse si viata in general.
Despre loc, numai cuvinte de lauda. Nu era prima data cand merg la acest restaurant, asa ca stiam la ce sa ma astept. Este vorba de o casa veche, cu un decor pe masura: sobe si ceasuri vechi si telefoane vintage in baie (am tinut sa mentionez asta, pentru ca mi s-a parut un detaliu foarte dragut si am vrut neaparat sa il pozez). Terasa este foarte frumoasa, decorata in stil Gaudian, cu cateva accente French chic.
In ceea ce priveste mancarea, tin sa mentionez ca nu sunt gurmanda de fel, ba mai mult, cred ca papilele mele gustative sufera de un handicap major, asa ca sunt genul de persoana care considera masa ideala niste ton de la conserva, porumb dulce si castraveciori murati. Totusi, in ultimul an am invatat ca nu strica sa las conservatorismul acasa si macar sa incerc feluri de mancare noi (de aici excludem chestii de genul creier pane sau alte nebunii de care nu as putea sa ma ating nici picata cu ceara). Asa ca m-am bucurat cand am aflat ca bufetul la care am fost invitate este unul cu specific spaniol, devenit deja traditie pentru clientii fideli LaRambla. Se organizeaza in fiecare duminica, incepand cu orele 13.30, iar taxa de participare este de 65 de lei. In fiecare saptamana se propune un meniu nou, iar de aceasta data ne-am bucurat de bunatati cu nume fancy: Chipirones a la Andalusa, crochete de pui, cod in sos Bechamel, paella cu fructe de mare, paella Valenciana, paella de cod, spanac si conopida, paella neagra, orez Caldoso cu pulpa de rata si foie gras. Desertul sau cafeaua si o bautura sunt incluse. Mie mi-au placut in mod deosebit cele doua preparate din cod si orezul.
Singurul fel din care n-am gustat a fost paella de fructe de mare. Prea imi zambeau pisicher micutii creveti care pareau gata gata sa sara in farfurie. Nu multumesc, sunteti prea simpatici pentru mine, iar inima mea mult prea slaba si usor de inmuiat, Au fost amabili totusi, asa ca au stat cumiti la poza.
Ambianta per total a fost deosebita. Si spun asta pentru ca in aer plutea o atmosfera de familie, in care romana se impletea natural cu spaniola. Se pare ca restaurantul este la mare cautare pentru locuitorii din peninsula Iberica, rataciti prin Bucuresti. Banuiesc ca asta inseamna ca mancarea este cat se poate de autentica. Iar faptul ca este vorba de un bufet (desi aperitivele si bautura ne-au fost servite la masa), creaza o dinamica in care oamenii se amesteca natural in jurul mesei, unde impartasesc pareri despre diferitele feluri de paella.
De asemenea, "bucataria" este la vedere, iar personalul este mai mult decat deschis la discutii despre preparatele spaniole si faptul ca inca nu sunt suficient de apreciate in Romania. Bucatarul a avut si un asistent, o domnisoara aleasa dintre clienti (mi-a scapat insa mecanismul prin care s-a facut selectia), care a participat la pregatirea uneia dintre paella.
Una peste alta, am petrecut o dupa-amiza tare placuta si relaxanta si am plecat acasa cu gandul sa mai repet experienta.
Va pup!
